Sunt, încă.

A trecut ceva timp de când nu am mai scris pe blog. E păcat. Tot ce nu scriu se pierde, undeva în neant, idei mă parăsesc şi pleacă tăcut undeva departe... măcar dacă mi-ar lăsa ceva, un semn, ce n-aş da să le revăd, acum când stau în faţa acestei pagini goale... le simt lipsa. Poate mâine voi vorbi de ceva genial... sau poate voi tace.

Acum un singur sfat, o singură lecţie. Nu vă faceţi planuri, trăiţi-le.